Ironia sorţii sau pronie divină? În ziua în care Curtea Constituţională a României, controlată politic prin însuşi statutul ei a decis ca preşedintele României, votat de milioane de români să fie un simplu notar am fost vizitaţi din nou de prinţul care iubeşte România, viitorul rege al Marii Britanii şi viitorul şef al Commonwealth-ului (alianţa care uneşte 53 de ţări şi aproape 2 miliarde jumătate de oameni): prinţul Charles.
Când spun ironie a sorţii mă gândesc la faptul că noi românii suntem foarte inteligenţi şi harnici, însă extrem de dezbinaţi şi incapabili să facem mare lucru împreună. Raportul ONU ne avertizează că suntem un popor pe cale de dispariţie. Suntem divizaţi în două state: România şi R. Moldova. Lumea emigrează la foc continuu şi urmaşii lor sunt absorbiţi de poporul care îi primeşte. Lumea politică e într-o bătălie pentru a-şi conserva hoţiile legale. Iar populaţia este într-o fărâmiţare fără de precedent.
Când spun pronie divină mă gândesc la faptul că noi românii suntem campioni la şansele ratate, deşi avem posibilităţi cât duce carul. Îmi spunea domnul Indrei Raţiu că atâta lume i-a spus în ultimii 25 de ani că l-au votat pe tatăl acestuia, regretatul Ion Raţiu, că ar fi trebuit să fie Preşedintele României. Însă în realitate nici 5% dintre alegători nu l-au votat pe Ion Raţiu în 1990. Apoi au urmat peste 25 de ani de regrete…
Acum vizita prinţului Charles, care în loc să meargă în atâtea şi atâtea ţări unde va fi stăpân vine an de an în România (anul trecut a venit de 3 ori), poate e un motiv să medităm asupra a ceea ce ne poate salva şi a ceea ce ne mai poate uni: monarhia.
Cred cu tărie că democraţia directă este calea cea mai corectă de a guverna şi a fi guvernat, însă de la an la an realizez că românii de acum nu sunt făcuţi pentru democraţie directă. Nici republica nu ne satisface, căci trăim o ipocrizie legală: preşedintele, care mai întâi a fost şeful unui partid cu care a câştigat alegerile devine apoi arbitru între instituţii, iar prefectul „independent” este de fapt marioneta partidului care face Guvernul. Şi ceartă în sus, ceartă şi dezbinare în jos…
De accea, numai ceva statornic care nu se schimbă din 5 în 5 ani, care nu guvernează direct, dar veghează la creşterea poporului, fiind pus în fruntea lui în urma unei pregătiri de o viaţă întreagă, poate salva şi uni românii. Acesta este monarhul, iar profilul Prinţului Charles este modelul de rege de care are nevoie România pentru a nu dispărea.
Însuşi Preşedintele României afirma ieri importanţa acţiunilor Prinţului Charles la noi în ţară: „activităţi caritabile […], promovarea frumuseţii naturale, a tradiţiilor autentice şi a biodiversităţii mediului rural românesc.” Iar Premierul României arăta continuitatea şi consecvenţa acestuia: „de douăzeci de ani, se implică în promovarea tradiţiilor româneşti”.
Ca să facem un experiment al necesităţii unui monarh de anvergura Prinţului Charles pentru salvarea României este suficient cazul demersului civic făcut de mine pentru curăţarea pârâului Lechinţa. Acum 3 zile am publicat un filmuleţ pe reţeaua de socializare Facebook în care arătam oportunitatea, necesitatea şi demersurile făcute pentru curăţarea şi amenajarea pentru agrement a pârâului Lechinţa.
Peste 10.000 de vizualizări a adunat respectivul filmuleţ, dar tinerii din jurul meu mi-au spus: „Degeaba, domn profesor. Nimic nu poate determina autorităţile să facă ceva”. Şi cu durere în suflet le dau dreptate: dacă vine Iohannis sau Dragnea să le propună acelaşi lucru ca mine în filmuleţ, o parte din lume va spune că nu e bun proiectul pentru că ştie că respectivul politician are vreo afacere pentru el sau prietenii lui din care statul iese păgubit.
Dar dacă vine un rege precum Prinţul Charles la Lechinţa pentru a ne spune că sunt bani europeni şi trebuie accesaţi pentru a curăţa şi a amenaja pentru turism apa, cu siguranţă autorităţile se mobilizează, căci sfatul unui rege face presiune socială imensă.
Astfel, de la micro la macro, doar printr-un monarh de tipul Prinţului Charles România poate avea viitor…
Prof. Florin I. Bojor
Mai curăţăm şi noi apele pentru plimbări cu barca? Din Lechinţa în Spania şi înapoi pentru a atrage turiştii…
Pubblicato da Florin Ioan Bojor su lunedì 28 maggio 2018